Dialog cu Dalai Lama
Într-o discuție despre religie și libertate avută cu Dalai Lama, interlocutorul, puțin provocator, i-a pus umatoarea întrebare:
- Sfinția Voastră, care religie considerați că este cea mai bună?
Dalai Lama i-a surâs și, privindu-l drept în ochi…a răspuns:
- Cea mai bună religie este cea care te apropie de Dumnezeu!
Mantre, Nume ale lui Dumnezeu si Cuvinte de Putere
"Sfant, Sfant, Sfant este Domnul Dumnezeul Ostilor Ceresti!", Cheile lui Enoch
Mantre si Cuvinte de Putere Islamice
7. "Ya-Fattah" (Dumnezeu cel care Deschide)
8. "Ya-Hafiz" (Dumnezeu Pastratorul)
9. "Ya-Sabur" (Dumnezeu cel Rabdator)
va urma
Luna Noua - octombrie 2013
Se apropie Luna Noua.
Perioada Lunii Noi este potrivita pentru vise si planuri.
Spiritualitatea autentică
Odata ce sufletul intra in lumea materiala, iar mintea este acoperita de propriul interes, se creează iluzia separarii de Dumnezeu. Cu cat egoul creste mai mult, iar mintea este mai agitata, cu atat oamenii traiesc mai profund sentimentul separarii de Dumnezeu. Atâta timp cât existam în această lume materială, în mintea noastră sunt generate diferite dorinte. Totul în univers doreste ca mai devreme sau mai târziu sa materialieze dorintele, si noi venim în aceasta lume, tocmai pentru a da viata acestor dorinte. Acestea se pot califica in general in dorinte materiale si dorinte spirituale. Printre dorintele materiale se numara o casa, o masina, bani, prestigiu, stabilitatea financiară, familia, procrearea, frumusetea fizica, sănătatea fizică etc.
30 septembrie-Indira Ekadashi - ajutorul pentru parintii si stramosii decedati
Indira Ekadashi - ajutorul pentru parinti si stramosii decedati
”BĂTEA LA POARTA CERULUI O RAZĂ” - VASILE VOICULESCU
Batea la poarta Cerului o raza
Batea sfios si-ncet, ca o straina…
Tarziu, un inger a deschis sa vaza
Si-a stat uimit – de palida lumina.
Era o biata raza scaparata
Dintr-un adanc de minte omeneasca,
Ce strabatuse Calea-nfricosata
De la pamant la granita cereasca.
Parea atat de trista si umila
Dar totusi credincioasa si curata
Ca ingerul a tresarit de mila
Si-a prins-o bland de mana tremurata.
Apoi grabit, a luat-o-n Cer cu dansul
Si-a dus-o-n sfanta ingerilor hora:
I-a podidit pe toti, vazand-o, plansul
Si-au strans-o-n brate-ndata ca pe-o sora.
Ea le-a zambit stergandu-le sudoarea
Si s-a rugat apoi de ei, fierbinte
S-o-nfatiseze Bunului Parinte
Ca sa primeasca Binecuvantarea;
Stapane, Vesnic Datator de Viata
Din ce-ntuneric, ma-naltai la Tine!
Din ce prapastii crancene de ghiata!
Din ce vartej de patimi si ruine!
Cat am luptat cu oarba ratacire!
Cu nebunia surda si pacatul!
Dar n-am putut sa seman o sclipire,
In largul noptii stapanind de-a latul!
Ca o umila, biata, lumanare,
Am ars in van, in minte ne-ndurata!
Invinsa, goala, stinsa, spulberata.
Doar in surghiun gasesc acum scapare.
Sa pot s-ajung la Cerurile-albastre
Ca dintr-o grea catuse ce ma strange,
Am strabatut prin veacuri de dezastre
Si-abia trecui oceane-ntregi de sange!
Cum sta smerita-n fata Stralucirii,
Silita ochii serbezi sa si-i plece,
Sarmana raza – far al omenirii,
Parea o umbra lanceda si rece.
Tu vii aicea singura si-nvinsa?
Grai Cel Vrednic, Nevazutul Tata.
Tu fugi, de teama sa nu fii atinsa?
Dar cand s-a stins Lumina-adevarata?
De te-am trimis in lumile-nvrajbite,
Nu te-am chemat cu pumnii stransi si goi,
Ca pe-un manunchi de Raze impletite,
Eu te-asteptam s-aduci pe toti la Noi!
Dintr-un biet sambur-nabusit in fasa,
Din stralucirea unei minti senine,
Sa fi crescut o mare uriasa,
Sa porti pamantu-ntreg pana la Mine!
Plangand stinghera si tremuratoare,
C-ai fost infranta, vii sa-mi dai de stire?
Nu te primesc saraca si datoare!
Cui ai lasat bogata Mostenire?
Mergand spre raza, jos ingenunchiata
I-a sarutat obrajii amandoi.
Copila mea, fii binecuvantata!
I-ati deci puteri si-ntoarcete-napoi!
Si chiar de-ar fi ca sterpul bulz de tina,
Sa-l paraseasca Ostile Ceresti,
Tu sa ramai! Caci tu esti doar Lumina
Si nu traiesti, decat cand stralucesti!
Multumim Lilianei pentru aceasta poezie minunata!