post scriptum, ea mai era cuprinsa de o voluptate de a rotungi buchiile cuvintelor, ce ar ocupa atit de putzin spatziu al papirusului, dar atit de mult spatziu sufletesc. de fapt, tot ceea ce putea fi scris sau spus, a fost deja afishat cu o deosebita atentzie. dar mai ramanea un sentiment greu de nesigurantza ca, totushi, principalul moment, dorit a fi impartashit cu persoana atit de indepartata la moment trupului ei, dar atit de apropiata sufletului, n-a fost resemtzit de dinsul. aceasta despartzire nu era difel prima shi, cu parera de rau, nici nu ultima. cita cerneala, papirus a fost chinuit cu suferintzele, sentimentele incerte... dar anume momentele date sporeau voluptatea implinirii pasiunii lor aievea. dinsa era coplesita de un semtz nebunatic, care ii parea ca-i va permite a zbura, a zbura printre norii bogatzi de ferecirea edenica. insa zborul ei nu putea fi indeplenit pe o singura aripa, ea avea nevoie de contopirea a celor doua parti a unui intreg. de cele pamintene mai era unita shi de pana cu cerneala, care nu putea pune punctul final al Scrisorii. ea era inabushita de valul sentimentelor datatoare de viata shi chinuitoare a despartzirii. de fapt, ea bine shtia ca uneori are nevoie de singuratate, alteori de pasiune, uneori de zi, alteori de noapte, uneori de frig, alteori de caldura.... dar intotdeauna are nevoie de el. shi-ntr-un moment a intzeles atita rost, ce ar mai trebui sa mai scrie. nu erau fraze uitate, caci anume asa ea shi a inceput scrisoarea. ... shi deodata o lineshte mortala a infashurat-o in mantaua fericirii. shi doar se mira: cum doua cuvinte ocupa atit de putin spatiu pa foaie, dar atit de mult spatziu sufletesc
... te iubesc
[700x495]