Dedicat viitoarelor mame
“De unde am venit, unde m-ai gasit?” intreaba nou-nascutul pe mama sa. Ea isi strange copilul in brate, si, plangand si razand in acelasi timp, ii raspunde:
“Comoara mea, erai ascuns in inima mea, erai dorinta inimii mele. Erai in papusile copilariei mele . Cand modelam dimineata imaginea zeului meu, te modelam si remodelam de fapt pe tine. Tu erai pe altar impreuna cu divinitatea caminului nostru; adorand-o, te adoram de fapt pe tine. In toate sperantele mele, in toate iubirile, in toata viata mea, in cea a mamei mele, tu erai cel care traia.
Spiritul nemuritor care protejeaza caminul nostru te leagana dintotdeauna. In copilarie, cand inima mea isi deschidea petalele, tu o cuprindeai ca un parfum invaluitor.
Prospetimea ta delicata imi invaluie corpul ca un reflex de roua care preceda rasaritul.
Tu, copil al cerului, a carui sora geamana este insasi lumina primei dimineti, mi-ai fost adus de valurile vietii universale care te-a asezat in inima mea. Cand iti contemplu chipul, ma cunfund in mister: tu, cel care apartii tuturor, mi-ai fost daruit mie!
Te strang tare la piept, de teama ca te-as putea pierde. Prin ce minune oare comoara aceasta a lumii a fost incredintata bratelor mele fragile?”
( Rabindranath Tagore)