Mi-e Dor de Mine
Mi-e dor de Mine!
As vrea sa ma iau si sa ma duc undeva, unde sa fiu doar eu cu mine.
Sa ma privesc cu uimire cum fac fiecare gest.
Sa tac si sa ma ascult cum respir.
Sa tac si sa ma ascult cum tac.
Mi-e dor de mine si simt ca trebuie sa actionez acum.
Sa stau in Tacere cu mine.
Am fost pe munte.
Am fost aerul care ma respira cand il respiram, am fost zapada care stralucea, am fost pasarile care ciripeau, am fost pamantul plin de branduse, care mirosea a primavara.
Stiam ca eu eram continut de tot, si totul ma continea.
Apoi, la cabana din beton, m-am autolimitat si deconectat de toata minunea de afara.
Mi-e dor sa scot capul, ca un ghiocel si sa miros aerul diminetii de padure, atunci cand pleaca iarna.
Mi-e dor sa-mi deschid bratele ca si cum as zbura si sa stau asa pana simt zborul.
Pana simt ca sunt una cu pasarile care zboara.
Mi-e dor sa stau nemiscat ca un brad intr-un loc unde pasarile isi canta Iubirea.
Mi-e dor sa ma trezesc doar ca sa ma trezesc, si sa las stralucirea fiecarei zile sa mi se descopere.
Clipa de clipa. Fara nici un plan.
Mi-e dor de Mine.
Cum de am uitat atata timp de acest dor care s-a aprins acum, dintr-o data?
Ca si cum am venit cu el. Pe aceasta planeta. Dintr-un alt univers.
Mi-e dor sa stralucesc.
Dintr-odata nu mai mi-e dor sa fiu cine am mai fost.
Mi-e dor sa fiu doar cine sunt Eu.
Dintotdeauna si pentru totdeauna.
Mi-e dor de Mine!
