Mierea de manuka
Arheologii din vremurile noastre au descoperit numeroase lucruri surprinzătoare în mormintele egiptene. Printre bijuteriile şi celelate comori ascunse în aceste locuri misterioase se numără şi vase conţinând miere ce datează de acum câteva mii de ani şi care continuă să fie bună de mâncat în ciuda trecerii timpului.
Există alte câteva alimente care se păstrează bune, în stare crudă, pentru o perioadă lungă de timp: sarea, zahărul şi orezul uscat sunt câteva dintre ele. Totuşi, Miereaeste specială: ea rezistă trecerii timpului şi se menţine într-o stare complet comestibilă; poate că nu am dori să gustăm orez crud sau să mâncăm sare, însă putem să desfacem o urnă cu miere de acum câteva mii de ani şi să ne bucurăm de ea, fără a o pregăti în vreun mod special, ca şi cum ar fi veche de o zi. Mai mult, longevitatea mierii îi conferă şi alte proprietăţi (cum ar fi cele medicinale) pe care alte alimente cu o durată lungă de viaţă nu o au. Acest lucru ne face să ne întrebăm - ce anume face mierea să fie un aliment atât de special?
Răspunsul este unul aproape la fel de complex ca aroma mierii: este vorba de mai mulţi factori ce lucrează într-o armonie perfectă pentru a obţine acest efect.
Primul motiv se datorează compoziţiei chimice a mierii. Mierea este, în primul rând, un zahăr. Zaharurile sunt higroscopice, termen ce înseamnă că în starea lor naturală conţin foarte puţină apă, dar că o pot absorbi cu uşurinţă din atmosferă dacă nu sunt acoperite. „Mierea, în forma ei naturală, conţine foarte puţină umiditate. Într-un astfel de mediu foarte puţine bacterii sau microorganisme pot supravieţui, astfel că mor”, explică Amina Harris, director executiv în cadrul Honey and Pollination Center de la Institutul Robert Mondavi al Universităţii California. Explicaţia lui Harris dezvăluie un element important al longevităţii mierii: pentru ca mierea să se strice, este nevoie să fie ceva în interiorul său care să se strice. Într-un astfel de mediu neplăcut, organismele nu pot supravieţui suficient de mult în miere pentru a avea oportunitate de a „strica” acest aliment.
De asemenea, mierea este extrem de acidă. „Are un pH ce se găseşte undeva între 3 şi 4,5, aproximativ, iar acest acid va ucide aproape orice doreşte să crească în miere”, mai spune Harris. Astfel, bacteriile şi alte organisme care scurtează durata de viaţă a alimentelor sunt nevoite să caute o altă gazdă, căci speranţa de viaţă în miere este foarte scăzută.
Totuşi, mierea nu este singurul aliment higroscopic. Melasa, spre exemplu, un reziduu ce provine din extragerea zahărului din sfeclă, este extrem de higroscopică şi totodată este acidă (însă mai puţin ca mierea, având un pH de 5,5). Totuşi, deşi rezistă mult, melasa se strică în cele din urmă.
De ce o formă de zahăr se strică, iar mierea rezistă pentru totdeauna? Albinele joacă şi ele un rol.
Nectarul, materialul colectat de albine pentru a face mierea, este în mod natural foarte bogat în apă (ce reprezintă 60%-80% din masa totală a nectarului). În procesul producerii mierii, albinele joacă un rol important în eliminarea apei, ele bătând din aripi pentru a usca nectarul. Pe lângă bătăile aripilor, albinele mai au o contribuţie la longevitatea mierii. În stomacul albinelor există o enzimă ce poartă numele de glucozoxidază. Atunci când albinele regurgitează nectarul din gură pentru a produce mierea, această enzimă se amestecă cu nectarul şi îl descompune în două elemente: acid gluconic şi peroxid de hidrogen. „Peroxidul de hidrogen este celălalt element care acţionează împotriva tuturor elementelor nocive care s-ar putea dezvolta în miere”, explică Harris.
Din acest motiv, mierea a fost folosită de-a lungul secolelor ca remediu medicinal. Pentru că este aşa de groasă, pentru că respinge orice fel de microorganism şi deoarece conţine peroxid de hidrogen, mierea reprezintă bariera perfectă împotriva infecţiilor în cazul rănilor. Tăbliţele sumierene din argilă descriu cea mai veche folosire documentată a mierii în scopuri medicinale, relatările din acea perioadă arătând că mierea era folosită în 30% dintre reţete. De asemenea, egiptenii antici foloseau mierea în scopuri medicinale în mod regulat, producând alifii pentru afecţiunile de piele şi de ochi. „Mierea era folosită pentru a acoperi o rană, o arsură şi alte probleme similare, deoarece nu permitea niciunui microorganism să se dezvolte, fiind astfel un bandaj natural”, explică Harris.
Mai mult, atunci când mierea nu este stocată într-un borcan, ea absoarbe umezeala. „Pe măsură ce absoarbe apa din rană, care altfel ar fi permis infectarea, mierea eliberează o cantitate foarte mică de peroxid de hidrogen. Această cantitate este exact ceea ce avem nevoie -- este suficient de redusă încât stimulează vindecarea”, spune Harris. De altfel, mierea este folosită în acest scop şi astăzi: compania Derma Sciences comercializează în spitalele din întreaga lume MEDIHONEY, plasturi şi bandaje acoperite cu miere ce stimulează vindecarea.
Ultimul factor ce explică longevitatea mierii este faptul că este ţinută în vase închise. Deşi mierea este un superaliment, ea nu este supranaturală: dacă o veţi ţine neacoperită într-un mediu umed, ea se va strica. „Cât timp capacul este pus şi nu se adaugă apă, mierea nu se va strica. Dacă adăugaţi apă, însă, mierea se poate strica. De asemenea, dacă desfaceţi capacul, apa poate pătrunde în vas şi poate duce la stricarea mierii”, explică Harris.
Aşadar, dacă doriţi să stocaţi mierea pentru sute sau mii de ani, faceţi ce fac şi albinele şi ţineţi mierea sigilată.
- Mierea de manuka ar putea fi folosită în combaterea infecţiilor greu de tratat, care sunt rezistente la antibiotice. Experimentele efectuate în laborator au demonstrat că bacteriile găsite în răni sau aflate pe diferite suprafeţe ale spitalului pot fi eliminate cu ajutorul mierii.Profesorul Rose Cooper de la Universitatea Cardiff din Wales a descoperit eficienţa acestui tip de miere produsă de albinele care folosesc copacii manuka, ce se găsesc doar în Noua Zeelandă, versiune specială a acestei mieri, filtrată şi fără impurităţi, este folosită deja în întreagă lume la fabricarea produsele moderne de îngrijire a rănilor. Calităţile antiseptice ale acestei mieri sunt cunoscute de localnici de sute de ani.
- Cercetătorii au vrut să înţeleagă mai bine proprietăţile mierii de a lupta împotriva bacteriilor şi de a vedea dacă acestea ar putea ajuta la combaterea unor infecţii ce nu răspund la antibiotice, întâlnite adeseori în spitale.
- Testele făcute de profesorul Cooper pe două tipuri de bacterii - streptococi şi preudomonas - a arătat că mierea de Manuka pot opri ataşarea bacteriilor la ţesutul uman, care este un pas important în iniţierea de infecţii acute. De asemenea, oprirea ataşamentului blochează formarea biofilmelor, care protejează bacteriile de antibiotice şi conduc la agravarea infecţiilor.
- Lucrarea recentă a demonstrat că mierea poate face ca MRSA (infecţia cu Stafilococus aureus) să fie mai sensibilă la antibiotice, cum ar fi oxacilina. Profesorul Cooper a declarat că "acest lucru indică faptul că antibioticele existente pot fi mai eficiente împotriva infecţiilor rezistente atunci când sunt utilizate în combinaţie cu mierea de Manuka".
- De asemenea, doctorul Rose Cooper a avertizat oamenii să nu încerce acest tratament la domiciliu cu miere cumpărată din comerţ: "Nu recomandăm mierea găsită în magazine. Noi folosim mierea creată special pentru medicină, ce nu poate fi găsită în comerţ".
Mierea de manuka ar putea combate o ameninţare globală
Unul dintre cele mai îngrijorătoare fenomene ale lumii moderne: numeroase bacterii patogene au devenit rezistente la acţiunea multor antibiotice, astfel încât afecţiunile produse de respectivele bacterii ar putea deveni nevindecabile. Oamenii de ştiinţă caută noi căi de a lupta cu aceşti super-microbi, iar una dintre metode ar putea implica utilizarea unui vechi remediu natural: mierea de manuka. Mierea de manuka este utilizată tradiţional de mii de ani pentru curăţarea rănilor şi combaterea infecţiilor.
Proprietăţile ei i-au făcut pe oamenii de ştiinţă să considere că mierea de manuka ar putea fi utilă şi în lupta cu un fenomen îngrijorător a lumii moderne: rezistenţa bacteriilor la antibiotice.
Faptul că aceste medicamente au fost şi sunt încă utilizate pe scară largă, fiind adesea prescrise în mod abuziv şi administrate necorespunzător, a dus la apariţia acestei probleme, ce ar putea face ca anumite boli, perfect tratabile în urmă cu un deceniu-două (de pildă gonoreea) sănu mai poată fi vindecate azi. De asemenea, este în creştere numărul infecţiilor provocate de MRSA (un stafilococ cu rezistenţă la foarte multe antibiotice), în special în mediul de spital.
De câţiva ani, oamenii de ştiinţă avertizează asupra pericolului, fenomenul rezistenţei la antibiotice fiind descris drept „o bombă cu ceas”, care ar putea face milioane de oameni vulnerabili la pericolul infecţiilor intratabile, peste numai o generaţie.
Studiul mierii de manuka a dat însă rezultate promiţătoare. Acestea arată că mierea de manuka poate lupta pe două fronturi: nu numai că poate distruge supermicrobi precum MRSA, dar poate şi împiedica bacteriile să dezvolte rezistenţă la antibiotice.
La Universitatea de Tehnologie din Sydney, Australia (UTS), au foste realizate experimente cu miere de manuka (din nectarul florilor de Leptospermum scoparium, un arbust care creşte în Noua Zeelandă şi unele regiuni din Australia), miere de kanuka (din flori de Kunzea ericoides, o specie înrudită, care creşte de asemenea în Noua Zeelandă şi Australia) şi miere de trifoi, pentru a afla care dintre ele este mai eficientă în distrugerea bacteriilor ce infectează rănile cronice la nivelul pielii. Cercetătorii au căutat să identifice substanţele-cheie despre care se ştie că inhibă dezvoltarea bacteriilor.
Cea mai eficientă s-a dovedit mierea de manuka de uz medical, produsă de compania Comvita, obţinută de la albine ce se hrăneau cu nectarul florilor de manuka din Noua Zeelandă.
În combinaţie cu antibiotice obişnuite, mierea de manuka a împiedicat înmulţirea bacteriilor din răni.
Însă cercetătorii au descoperit că mierea de manuka mai are o proprietate esenţială: împiedică bacteriile să devină rezistente la antibiotice, o însuşire de cea mai mare importanţă în lupta cu germenii patogeni.
Rezultatele au fost publicate în jurnalul PLOS ONE şi confirmă rezultatele unui studiu anterior, care arătase că mierea de manuka era eficientă împotriva a peste 80 de tipuri de bacterii, inclusiv MRSA.
Deşi toate tipurile de miere au proprietăţi anti-bacteriene, mierea de manuka pare să fie în mod deosebit eficientă împotriva infecţiilor.
„Mierea de manuka ar trebui utilizată ca prim tratament, nu ca ultimă soluţie, cum se întâmplă adesea”, spune prof. Liz Harry de la UTS.
Însă mierea trebuie să fie sterilizată pentru a fi utilizată în aplicaţii medicale, afirmă cercetătorii; de aceea, mierea cumpărată de la magazin nu este potrivită pentru acest uz.
Mai tare decât antibioticele: "super-mierea" cu calităţi vindecătoare de excepţie
Un nou tip de miere a început să fie folosit, cu rezultate excepţionale, pentru tratarea rănilor, a infecţiilor şi a plăgilor chirurgicale; s-a dovedit că ea distruge un mare număr de bacterii, fungi şi paraziţi, inclusiv temuţii microbi rezistenţi la antibiotice.
Mierea specială, numită Surgihoney, a fost testată timp de peste un an în spitalele din comitatul britanic Hampshire, fiind utilizată pentru îngrijirea bebeluşilor, a lăuzelor, a persoanelor vrăstinici şi a pacienţilor bolnavi de cancer, şi a dat rezultate atît de uimitoare, încât, recent, a fost emisă autorizaţia pentrru utilizarea ei pe scară largă în spitale.
Puterile acestei super-mieri par să fie cu adevărat excepţionale: rănile şi ulceraţiile, inclusiv cele infectate cu periculosul supermicrob MRSA (un stafilococ cu rezistenţă la numeroase antibiotice şi care pune mari probleme în spitale), s-au vindecat în câteva zile, iar numărul femeilor care sufereau infecţii după naşterea prin cezariană s-a redus la jumătate.
Surgihoney a fost, de asemenea, folosită pentru tratarea rănilor soldaţilor întorşi din Afghanistan, ca şi în tratamentul acneei şi pentru a proteja pielea pacienţilor cu cancer, care aveau implantat un cateter pentru chimioterapie.
Conform declaraţiilor dr. Matthew Dryden, microbiolog în cadrul organizaţiei Hampshire Hospitals NHS Foundation Trust, acest produs ar putea revoluţiona tratamentul plăgilor în întreaga lume. Unul dintre marile atuuri ale mierii Surgihoney este faptul că ea nu numai că distruge agenţii patogeni care infectează rănile, dar ajută şi la cicatrizare.
De altfel, mierea, în general, a fost folosită timp de mii de ani pentru proprietăţile ei dezinfectante şi cicatrizante; în ultimele decenii, însă, medicii au preferat să utilizeze antibioticele pentru tratarea infecţiilor.
Surgihoney este însă mai eficientă datorită rolului ei dublu – distruge microbii şi stimulează refacerea ţesuturilor.
Surgihoney a fost dezvotată de Ian Staples, un om de afaceri care a cumpărat o fermă în sudul statului Chile, a instalat acolo stupi, apoi a finanţat un program de cercetări ştiinţifice în Irlanda, pentru a descoperi proprietăţile deosebite ale acestei mieri.
Surgihoney nu este disponibilă comercial, deocamdată, dar recent a fost aprobată utilizarea ei în unităţile medicale britanice.