PILDA

Odată un ateu mergea de-a lungul unei faleze, cand a alunecat și a căzut în gol.

In timpul căderii, el a reuşit să se prinda de ramura unui copac mic care creştea în crăpăturile din stâncă. Agătat de ramură şi legănându-se în bătaia vântului rece, lipsit de sperantă şi-a dat seama de poziția sa: în partea de jos sub picioare era un imens hău negru acoperit cu muşchi şi bolovani și nu exista posibilitatea de a urca. Mâinile lui au început să slabească din strânsoare.

Numai Dumnezeu singur mă poate salva acum - gândi el. N-am crezut în Dumnezeu, dar trebuie să fie o confuzie. Ce am de pierdut? Asa ca striga:

"Doamne, Dumnezeule! Dacă existi, salvează-mă, si voi crede în tine!".

Dar nu a primit nici un răspuns. Apoi el a zis din nou:

"Te rog, Doamne! N-am crezut în tine, dar dacă mă salvezi acum, în acest moment am de gând să cred în tine."

Dintr-o dată o voce puternică a răsunat din nori:

"Oh nu, nu vrei asta! Ştiu şi cunosc oameni ca tine!” Omul a fost atât de surprins încât era sa dea drumul ramurii.

"Te rog, Doamne! Te înseli! Eu chiar cred cu adevărat acest lucru! Eu voi crede!"

"Oh, nu, nu ai credintă! Tot ceea ce spui e in van!" Omul l-a rugat şi l-a asigurat că e adevarat tot ce a spus! În cele din urmă Dumnezeu a spus:

"Foarte bine, te voi salva ... Dă drumul ramurii!"

"Să eliberez ramura? - a exclamat omul. Dar nu crezi că sunt nebun?"