Drumul catre Dumnezeu

"De la inceput e bine să plecăm cu cateva lucruri ştiute şi anume: că toţi oamenii, fară deosebire, suntem in aceeaşi vreme şi fiii oamenilor şi fiii lui Dumnezeu. Adică, după trup suntem făpturi pămanteşti, iar după duh, făpturi cereşti, care insă petrecem vremelnic in corturi pămanteşti. De la Dumnezeu ieşim, petrecem pe pămant o vreme şi iarăşi la Dumnezeu ne-ntoarcem. Fericit cine se-ntoarce şi ajunge iar Acasă, rotunjind ocolul. Aceasta e cărarea. " - parintele Arsenie Boca

Viata omului pe Pamant este lasata ca un ciclu al plecarii si revenirii de la si catre Dumnezu. Copilul este pur, curat, cunoaste perfect esenta a ceea ce el este, si tocmai de aceea se iubeste neconditionat.

Adolescentul, avand contact cu ceea ce numim invatamant si dogme comportamentale, incepe usor sa se indeparteze de Cale si sa uite esenta a ceea ce este.

Omul adult, pus fata in fata cu nevoile existentei cotidiene si ale societatii din care face parte, uita total scopul si este pierdut in cel mai intunecat si indepartat punct fata de Creator.

Apoi, intreptandu-se spre apusul vietii, omul incepe sa se intrebe care este scopul existentei sale, cine este el in raport cu Universul si atunci incearca sa regaseasca esenta sa si sa redescopere dorinta de revenire Acasa.

Exista cazuri fericite in care omul se trezeste spiritual, ascultandu-si si urmandu-si Sufletul in tot ceea ce face, neluand in seama nici dogmele, nici societatea si nici parerea celorlalti. El se iubeste neconditionat, asa cum a fost lasat de Dumnezeu, o fiinta perfecta trimisa sa experimenteze una dintre cele mai minunate lumi ale creatiei, Pamantul. El este bucuros doar pentru ca este. Iar dupa ce experimenteaza iubirea de sine, paseste la nivelul urmator, al iubirii celorlati oameni si traind alaturi de acestia, reface circuitul Marii Inimi Universale in care Toti Suntem Unul.

Astfel, acest Om ajunge sa traiesca iubirea de Dumnezeu sau indumnezeirea!

  [400x338]