Cei trei pustnici
de Lev Tolstoi
Pe o insulă trăiau trei pustnici bătrâni. Ei erau aşa de simpli încât singura lor rugă era:’Noi suntem trei, voi sunteţi Trei, aveţi milă de noi!’ Această rugă aparent naivă făcea o mulţime de minuni.
Un episcop din apropiere a auzit vorbindu-se de cei trei pustnici şi de rugăciunea lor neortodoxă; el s-a hotărât să-i înveţe rugăciunile canonice. Sosit pe insulă, preotul le-a explicat că apelul lor ceresc era lipsit de demnitate şi i-a învăţat rugăciunile obişnuite.Apoi a părăsit insula.
Deodată a observat în dâra lăsată de barcă o lumină radioasă; în timp ce ea se apropia, episcopul i-a zărit pe cei trei pustnici care, ţinându-se de mână,alergau pe valuri, pentru a ajunge din urmă barca.’Am uitat rugăciunile pe care ni le-ai spus’, au strigat ei de îndată ce au fost suficient deaproape de barcă pentru a fi auziţi. ‘Aşa că ne-am grăbit să te ajungem pentru a te ruga să ni le spui din nou.’
Preotul a răspuns cu o voce în care se citea o teamă amestecată cu respect: ‘Dragii mei’, a răspuns el umil, ‘puteţi să vă rugaţi ca şi mai înainte!