Practica spirituală începe pe pământ, nu în cer...
Această constiintizare m-a lovit într-o dimineață, acum un sfert de secol, în timp ce stăteam liniștit în meditație. Apoi, Holly, fiica mea de trei ani, a venit și m-a tras de piciorul pantalonilor, cerând atenție. Am șuierat furios: „Nu mă atinge, meditez!” Și apoi mi-am dat seama că mi-a ratat principalul lucru în toată practica spirituală: să-mi îmbrățișez propria fiică în acel moment era mult mai important decât să repet mantra iar și iar.
Când oamenii pun întrebări abstracte despre timp, spațiu sau reîncarnare, eu în mod invariabil întreb în schimb cum se descurcă cu exercițiile fizice, cu o dietă sănătoasă, cu ora de culcare și cu bunătatea față de ceilalți...
Dan Millman - „Calea războinicului pașnic”