Pisica stătea pe pervaz,
își punea laba din față sub bot și se uita constant la stăpânul său. Bărbatul a petrecut o oră vorbind despre problemele de la serviciu. Privirea pisicii iși pierdea uneori interesul, pupila s-a îngustat și ea a căzut cu capul pe pervaz. Dar dragostea pentru stăpân a ridicat-o și a forțat-o să deschidă ochii.
Pisica știa perfect cum se va termina, dar a înțeles și că bietul său prieten avea nevoie de sprijin psihologic, pe care îl asigura de șapte ani. Ba dragoste nefericită, apoi banii au fost furați, apoi mașina s-a stricat, apoi șeful e un prost...
Cum reușesc oamenii să trăiască așa? Ei se implică în dragoste neîmpărtășită. Cumpără mașini stricate și aleg șefi proști. De ce li se întâmplă asta?
Tu, dragă stăpân, nu ai fost târât la acest șef ca pisicuță și nu ai fost obligat să locuiești în același apartament cu acea doamnă.
Ai intrat singur în această meserie. Și întrebarea este, de ce țipi?
Voi aveți întotdeauna opțiunea de a pleca.
Și atunci nici măcar nu încearcă nimeni să te castreze. Și nu ești mulțumit oricum.
Eh, oameni buni.
Aceste gânduri roiau în capul pisicii, dar fiara înțeleaptă nu a pus întrebări stupide. Și a stat și a ascultat. De obicei, după asemenea re vărsări, stăpânul scotea ceva gustos și iși răsfăța pisica.
Și atunci pisicii i se părea că nu trăiește degeaba...
Elena Gord