...
„De ce sufăr atât de mult?”, „Cât de nedreaptă este viața”, „Unde se uită Creatorul?”... - oamenii plâng privind spre cer... uitând adevărul simplu: unde privești TU, se uită și Creatorul Acolo! Atenția noastră este CÂRLIGUL CONȘTIINȚEI.
Unde l-am trimis noi acolo el s-a agațat/fixat.. Aceasta și crește/se dezvoltă în viața noastră.
Pentru Dumnezeu asta înseamnă liberul arbitru.
Dacă atenția cuiva este atrasă de ceea ce îi este frică, atunci Universul răspunde: „Tu ai ales-o. Aşa să fie". Dacă se acordă atenție pentru altceva, răspunsul va fi același! Citiți din nou propoziția și conștiintizați-o!
Într-un adevăr binecunoscut există astfel de cuvinte: „Dumnezeu nu are alte mâini decât ale noastre”, pentru că își primește experiența PRIN NOI.
Dumnezeu nu este un batranel cu părul cărunt undeva în rai, este o PARTICĂ DE LUMINĂ în interiorul nostru. Acea particulă carea, conștient sau inconștient, ii permitem fie să strălucească, fie să se stingă prin propria noastră stare emoțională internă.