Credinta in Dumnezeu si psihologia
Societatea modernă recunoaște tot mai mult impactul psihologiei în viața unei persoane și importanța dezvoltării acestei discipline pentru cunoașterea comportamentelor și proceselor mentale ale oamenilor – toți ne putem confrunta cu programe de auto-sabotare și vom dori să găsim cauzele unui comportament specific. De la înființarea de către Wilhelm Wundt în 1879 a primului laborator experimental, psihologia s-a separat treptat de filozofie, pentru a deveni o specialitate de sine stătătoare, definită ca știința sufletului, a comportamentului uman, a experiențelor interioare și subiective - precum gândurile, emoțiile, conștiința, motivarea, percepția și personalitatea.
Căutările în cunoașterea de sine datează însă cu mult timp în urmă, iar cultura creștină prin practica deprinderilor și a tainelor duhovniceşti are ca principală misiune vindecarea sufletului de către suflet și astfel poate fi asociată cu psihologia. Dorința de a se împaca cu realitatea, de a înțelege sensul vieții este eminamente înscrisă în spiritul uman. Dumnezeu ne oferă mereu răspunsuri, însă noi nu suntem mereu deschiși le observăm sau nu vrem să le observăm sau ni se pare prea mare efortul de a le asimila. Prin urmare, este atât de important nu doar să ne studiem problemele din punct de vedere al psihologiei, ci și să încercăm să le tratăm prin natura lor mistică...
De exemplu, practica rugăciunii este un instrument foarte puternic, însă este important să îi acordăm valoarea cuvenită. Andrei Tkachev, pastor, scriitor și misionar ucrainian ne oferă sfaturile sale în încercarea de înțelegere a sensului profund dinlăuntrul Legilor lui Dumnezeu. Astfel, el ne îndeamnă să ne rugăm, să cerem răspunsuri la întrebările noastre, iar în paralel să ne acordăm timp, răbdare și deschidere pentru semnele/indiciile divinității. Dacă ne este greu și avem sufletul îndurerat, înainte de cerceta posibilele traume, să ne rugăm cu smerenie. Când va veni pacea, va veni înțelegerea. Rugăciunea fierbinte, munca spirituală, credința pot funcționa complementar cu ramurile psihologiei. Prin urmare, trebuie să învățam să interacționaționăm cu ambele, spune Andrei Tkachev. Psihologia studiază în mod teoretic sufletul uman și procesele care îl pun în mișcare, dar, în realitate, psihologii spun puțin despre suflet - vorbesc despre instincte, reacții, experiențe și stările unei persoane. Ceea ce Andrei Tkachev numește psihologia ortodoxă poate completa acest proces deoarece analizează mai detaliat sufletul, fiind cunoscut că acesta este etern și corpul este temporar. Deși sufletul este subtil, nu este material, orice persoană îl poate cerceta și poate ajunge să îl înțeleagă. Pe această cale, Dumnezeu ne poate fi alături dacă îl rugăm. Oamenii au deseori îndoieli cu privire la acest aspect și nici măcar nu încearcă. Pastorul ne îndeamnă să facem primul pas spre rugăciune, pentru că aceasta ne va sprijini să ne vindecăm îndoielile cu ajutorul lui Dumnezeu.
Ce este psihologia ortodoxă?
Psihologia ortodoxă este un concept nou și inovator, care îmbină cunoașterea din psihologie cu cea din ortodoxie și care se bazează pe credinţa în Hristos, pe conlucrarea psihologului cu Dumnezeu. Călugări, medici ortodocși sau psihiatri aplică învățaturile din scripturi în încercarea de a-i lumina pe credincioși, de a le oferi o înțelegere clară a modului în care funcționează sufletul, a modului în care funcționează adevăratul sine al unei persoane, a modului în care îl caută pe Dumnezeu. Această ramură este o parte importantă a religiei moderne.
Desigur, acest lucru nu înseamnă că trebuie să renunțăm la ramurile clasice ale psihologiei. Dimpotrivă, este util ca mintea să studieze diferite opinii asupra aceluiași lucru - așa se formează gândirea critică, care ne ajută să separăm răul și binele.
Psihologia ortodoxă vizează studiul sufletului, reflectând principiile din Noul Testament și practicând sfintele Taine ca mijloace de împărtășire a harului și mântuire:
- Botezul – este Taina prin care omul, prin întreita cufundare în apă şi prin rostirea formulei botezului de către săvârşitor, intră în starea harică, curăţindu-se de păcatul strămoşesc.
- Mirungerea – este acea Taină prin care noul botezat, îndată după botez, primeşte harul Duhului Sfânt, spre a se întări.
- Împărtăşania– este Taina prin care, sub forma pâinii şi a vinului, creştinul se împărtăşeşte cu înseşi Trupul şi Sângele Domnului, prezente în mod real prin prefacerea elementelor la jertfa euharistică de la Sfânta Liturghie.
- Spovedania – este Taina prin care creştinul, căindu-se de păcatele săvârşite şi mărturisindu-le înaintea duhovnicului, primeşte de la Dumnezeu, prin dezlegarea preotului, iertarea păcatelor.
- Taina Preoţiei – este Taina în care, prin punerea mâinilor episcopului şi prin rugăciune, harul divin se pogoară asupra unui candidat, sfinţindu-l şi aşezându-l într-o treaptă a ierarhiei bisericeşti.
- Taina Nunţii – Taina prin care un bărbat şi o femeie, care s-au hotărât liber să trăiască împreună, primesc prin rugăciunile preotului harul divin care sfinţeşte legătura lor.
Sfântul Maslu – este acea Taină în care, prin rugăciunile preoţilor şi prin ungerea cu untdelemn sfinţit, se împărtăşeşte creştinilor bolnavi harul vindecării de bolile sufleteşti şi trupeşti, precum şi iertarea de păcate.
