Intelepciunea Zen

Un Maestru Zen stă pe marginea mării, pe plajă, și regele țării trece pe acolo. Văzând oportunitatea…regele s-a gândit de multe ori că într-o zi se va duce la acest om despre care auzise atât de multe. Dar știți necazurile unui rege, problemele și grijile lui.

Dar asta se întâmplase accidental; Maestrul Zen stătea pe plajă. Regele și-a oprit caravana și a spus: ”Aș vrea să-l întâlnesc pe Maestru.Așteptați deci aici și lăsați-mă să mă duc singur.”

El l-a întrebat pe Maestru: ”Am auzit multe despre tine și am vrut să vin de mult, mult timp, dar nu s-a materializat acest lucru. Sunt recunoscător că astăzi am văzut un om al tăcerii. Îmi poți spune care este arta pe care ai practicat-o, care te-a făcut să fii o tăcere luminoasă? Nu am prea mult timp.”

Maestrul Zen a spus: ”Nu-ți face griji pentru timp, pentru că nici eu nu am prea multe de spus.” Și apoi s-a făcut tăcere.

Regele a așteptat și a așteptat, și maestrul a continuat să privească înspre mare. Soarele apunea și era atât de frumos – atât de auriu și vast, pe tot oceanul.

Regele s-a gândit: ”Omul pare să fie puțin ciudat. I-am pus întrebarea iar el se uită la mare. Se pare că a uitat de mine și de întrebarea mea.” I-a adus aminte: ”Poate că nu știi că sunt regele acestei țări, și ți-am pus o întrebare iar tu nu ai răspuns.”

Sărmanul Maestru a spus: ”Încerc din greu să îi răspund.”

Regele a spus: ”Ori tu ești nebun ori eu sunt nebun. Nu am auzit un singur cuvânt.”

Maestrul a spus: ”Aha! Acesta este răspunsul – că nu ai auzit un singur cuvânt! Ai înțeles totul. Asta e.”

Regele a spus: ”Cu siguranță că ești nebun. Nu ai spus un singur cuvânt.”

Maestrul a spus: ”Întrebarea e de așa natură încât nici măcar un singur cuvânt nu poate fi spus. Dar voi încerca din nou, deși orice am spus e mai mult decât ar fi putut fi permis de existență. Dar pentru tine, voi mai coborî un pic.”

Și a scris pe nisip, ”Zen”, și a început să privească din nou spre soarele care apunea.

Regele a spus: ”Zen? Poți, te rog, să elaborezi puțin?”

Maestrul a spus: ”Am spus deja prea mult. Merg împotriva firii mele. Și tu îmi ceri să elaborez? Dar tu ești regele, și cu mare umilință voi încerca să elaborez puțin mai mult.”

El a scris cu litere mai mari”ZEN”: .

Regele a spus: ”Crezi că vederea mea e așa de proastă încât nu sunt în stare să citesc? Asta e elaborare?”

Maestrul a spus: ”Pot să scriu cu litere și mai mari, dar mai mult de atât…Nu pot să comit un păcat împotriva existenței. Sunt câteva lucruri pe care ori le înțelegi ori nu.”

Această tăcere este abandon. Nu  o creezi tu. Te înconjoară. Este copleșitor de aici. Este peste tot în jurul tău. Dacă îți poate atinge inima, ai înțeles mai mult decât poate cineva elabora despre abandon.

Osho: Yahoo, the Mystic Rose, Chapter 6,  (Yahoo, Trandafirul Mistic), via http://www.osho.com/library