Pilda celor Trei Ucenici
Într-un oraș antic trăia un mare maestru care cunoștea secretele existenței. Mulți veneau la el să-l întrebe: „Care este sensul vieții umane?” Dar el nu răspundea niciodată direct.
Într-o zi, trei dintre ucenicii săi, epuizați de gândurile lor, au decis să obțină un răspuns.
- Învățătorule, - a spus primul, - am citit cărțile sacre, dar cu cât învăț mai mult, cu atât devin mai confuz. Care este sensul?
- Învățătorule, - a implorat al doilea, - am văzut cum unii construiesc palate, iar alții mor în sărăcie. Unde este adevărul?
- Învățătorule, - a șoptit al treilea, - vreau doar să fiu fericit. Nu este de ajuns?
Maestrul a luat un ulcior plin cu apă și trei boluri - de aur, de lut și de cristal.
- Primul bol este ca cunoștințele tale, - i-a spus primului. - Scump, dar gol. Al doilea este ca îndoielile tale: puternic, dar tulbure. Al treilea este pur, dar fragil, precum dorința ta de fericire.
A turnat apă din ulcior în fiecare.
- Apa este viață. Sensul ei nu constă în ceea ce este turnat, ci în cine dă de băut.
Primul elev s-a gândit: „Deci, cunoașterea este valoroasă doar dacă este împărtășită?”
Al doilea a exclamat: „Nu ceea ce am este important, ci pe cine pot ajuta?”
Al treilea a zâmbit: „Fericirea este atunci când le oferi altora ceea ce ai nevoie tu însuți?”
Maestrul a dat din cap:
- Sensul vieții nu constă în a сăuta un răspuns, ci în a deveni un răspuns pentru ceilalți.