Despre cei surzi, orbi și muți

Un surd, un orb și un mut au venit la Dumnezeu.
- Spune-ne, Doamne, de ce avem atâta nenorocire?
- „Tie”, - i-a spus Dumnezeu surdului, - „pentru că nu ai ascultat pe nimeni decât pe tine”. Acum nu poți auzi pe nimeni și nimic nu te împiedică să-ți asculți propriile discursuri și gânduri.
- „Tie”, - s-a adresat Atotputernicul orbului, - „pentru că nu ai vrut să observi pe nimeni sau nimic în afară de tine și nevoile tale”. Acum ești eliberat de munca de a vedea ceea ce nu ai vrut să vezi.
- „Și ție”, - a continuat Domnul, arătând către cel mut, - „ți s-a dat ocazia să taci, pentru că era imposibil să vorbesti cu tine și să te asculti”.
- „Ați primit totul, ce v-ați dorit,- le-a spus Dumnezeu, - „ de ce nu vă bucurați, ci vă întristați?”
Dar nefericiții nu au răspuns. Niciunul dintre ei nu și-a imaginat că fericirea la care visau atât de mult se va transforma în durere.
Trebuie să nu uitam că urechile sunt date omului pentru a auzi și asculta, vederea - pentru a privi și a vedea, iar limbajul - pentru a comunica, a înțelege prin vorbirea altuia și a fi înțelesi.