Iubire mistică
de Anton Vasile
Să ştii iubitul meu, că pentru mine, tu eşti Dumnezeu!
Deci fă-mă roaba ta! Dar lasă-mă, mereu
Să fiu în preajma ta , umilă şi tăcută,
Să-ţi împlinesc pe dată orice dorinţă, mută!
Îţi voi ghici şi gândul, când cată către mine;
Nevăzută mă voi face, când dorul s-a sfârşit în tine
Voi fi prezentă…, doar cât dorinţa te îndeamnă,
Şi, voi apare, când dorul tău mă cheamă!
Am să-ţi simt chemarea telepatic, şi-ndată, voi veni,
Ca să-ţi alin dorinţa, şi iubirea ta de-o zi...
Voi pleca din nou, când gândul tău m-a alungat,
Dar lasă-mă o clipă, la inimă să-ţi bat!
Ah! lasă-mă o clipă, picioarele să-ţi sărut
Cu lacrimi să le spăl, cu păru-mi să-ţi usuc
Cu mir să ţi le ung, cu dragoste să ţi le oblojesc
La fel ca Magdalena pe Fiul, cel Ceresc!
Când sunt în preajma ta, trăiesc un permanent extaz…,
Sunt parcă beată, şi totuşi, conştientul îmi este treaz;
Emani atâta voluptate că nu conştientizez,
Dacă trăiesc aievea, sau dacă doar visez!…
Oh, Doamne! Iubitul meu de vis,
Dacă există pe lume, un rai, un paradis…,
Fără de tine, iad ar fi grădina Eden,
Duşmani mi-ar fi toate, nimeni nu mi-ar fi prieten!
Nu voi nimic din astă lume, oricât mi-ar fi de greu,
Atâta voi! să fiu în preajma ta, mereu!
Să vin la tine, când tu mă chemi, în gând,
Să-ţi mângâi sufletul, când îl aud plângând.
Oh, te iubesc nespus, iubitul meu…,
Cum îl iubeşte Fiul pe Tatăl-dumnezeu.
Cum îşi iubeşte pruncul, mama lui cea bună,
Eu te iubesc mai mult…, ca o nebună!.
[699x492]